Cum poate fi descrisa Cuba ca destinatie turistica? Ei bine, depinde pe cine intrebi. Depinde de unde provine turistul respectiv. Daca-i intrebi pe rusi – da, vei intalni turisti rusi in Varadero – una din destinatiile turistice cele mai populare din Cuba peste tot – iti vor raspunde ca este o destinatie exotica formidabila. Daca-i intrebi pe canadieni, iti vor raspunde ca bautura este la discretie – all incluseve resorts – plajele si oceanul sunt okay si sunt dispusi sa ignore mancarea proasta. Daca discuti cu nemti, iti vor spune cam acelasi lucruri pe care le spun si canadienii, cu diferenta ca un neamt – daca-l prinzi in forma, adica pilit cum trebuie – iti va explica in cel mai mic detaliu cat de ineficienti sunt cubanezii in tot ceea ce fac si ca lucrurile ar trebui schimbate imediat, iar el, deja are un plan de actiune cum sa implementeze asa ceva. Absolut normal si firesc din partea unui neamt. Si la urma urmei, omul are perfecta dreptate: cubanezii sunt teribil de ineficienti. De ce? Ei bine, incercati sa intelegeti Cuba prin prisma Romaniei din anii ’80.
Expresia curenta pe vremea aceea in Romania era „ei se fac ca ne platesc (statul comunist, evident) iar noi ne facem ca muncim (clase muncitoare, evident). Existau pe vremea aceea ingineri si tehnologi buni. Dar foloseau o tehnologie perimata, energo-intensiva si ineficienta. Aveam si noi medici buni, unii chiar foarte buni. Dar nu aveau tehnologie. Aveam si noi medicamente, chiar si fabrici care le produceau. Dar, nu aveam tehnologie industriala performanta care sa aduca medicamentele la standardele occidentale.
Astea si altele ne-au tras in jos. Dar nu acesta a fost principalul motiv pentru care romanii s-au distorsionat. Sistemul era sucit si nefiresc: a creat caractere meschine, fara coloana vertebrala si fara norme morale si etice adevarate. Oameniii se ascundeau in spatele lozincilor si a cuvintelor. Asa au crescut, asa au fost educati. Generatiile urmatoare, incluzand cea nascuta dupa ’90, au cescut pe acel fundal negativ, mostenit de la parintii lor. Este greu sa te rupi de el. Cand am ajuns in Canada, mi-au trebui ani buni sa ma autoeduc sa nu pun mana pe ceva ce nu este al meu chiar daca il gaseam pe jos, pe strada. Exista o diferenta fundamentala intre „totul apartine poporului si partidului” si proprietatea bunurilor pe care le-ai dobandit cinstit, prin munca si talentul tau.
Cuba se aseamana mult in privinta egalitarismului fortat in care am crescut si noi. Da, este o locatie care prezinta siguranta turistului, nu pentru ca oamenii sunt teribili de corecti. Sunt tinuti din scurt, vezi politie si armata la tot pasul si pentru cele mai mici greseli cubanezii fac ani grei de puscarie. Stau aliniati si cu capul jos pentru ca le este teama. Poti sa umbli pe strazi in toiul noptii fara probleme. Dar observi pe la colturi, in intuneric umbre care te urmaresc si auzi conversatiile mormaite prin radio. Este o tara trista, prin prisma cetateanului cubanez de rand, in ciuda peisajului exotic.
Serviciile medicale cubaneze sunt foarte rapide, asta este principalul avantaj. Daca muncesti si esti platit in Europa de vest, SUA sau Canada tarifele medicale din Cuba sunt ridicol de mici.
Cea mai mare parte a personalului medical vorbeste engleza. Mai stalcit, mai de baza, dar poti sa te intelegi cu ei. Aia mai in varsta vorbesc foarte bine rusa, au invatat in scoala, asa au crescut. Cei mai tineri, engleza. Ca sa obtin informatiile, diagnosticul si proceduriile prin care am trecut in Havana, in Canada, mi-ar fi luat cel putin doi ani. datorita birocratiei si a sistemului medical foarte stufos din Canada.
Sa nu intelegeti gresit. Exista servicii medicale moderne si foarte bune in Canada. Dar sunt tot mai neadecvate pentru a deservi o populatie tot mai imbatranita. Personalul medical este numeric sub limitele necesare (scolile medicale aici costa o avere si dureaza mult). Medicii sunt tracasati, plictisiti, mult prea bine platiti pentru performatele si responsabilitatile mediocre pe care le au si sunt total dezinteresati. Nimanui nu-i pasa si nimeni nu ia in ecuatie eficienta reala a tratamentelor aplicate unui pacient. Indiferent daca un pacient scapa cu viata, sau moare, important este sa se urmeze procedurile tehnice si birocratice.
Nu am auzit ca in Canada un medic nu ia o “prima” pentru o operatie inspirata si bine facuta, poate se intampla asa ceva, dar eu nu stiu. Nici un medic nu este sanctionat daca un pacient moare, evident, daca medical a urmat procedurile si regulile medicale.
Impresia mea este ca medicii canadieni stiu mai multa legislatie decat avocatii, pentru ca le este teama sa nu fie tarati prin tribunale si sa-si piarda licenta de a practica medicina. Cand lucrurile ajung la stadiul acesta, ceva este putred rau de tot in inima sistemului. Dar nu a fost scopul meu sa identific si sa fixez asa ceva. Scopul meu a fost sa gasesc solutii complementare la probleme pe care nu le pot rezolva in mod normal. De aceea, ca si multi alti canadieni in aceeasi situatie, am optat pentru turismul medical din Cuba. Evident, exista turism medical bine pus la punct si performant in Mexic, sau Filipine, dar mi-am spus ca este bine sa incerc Cuba.
Am stat vreo 5 zile la Melia Garcia International Clinic in Havana unde am facut primul tur de investigatii, pentru ceva probleme de sanatate pe care nu reuseam sa le descalcesc in complicatul sistem medical canadian. La clinica respectiva au specialisti foarte bine pregatiti, echipament medical excelent si nou, dar medicii sunt extrem de prost platiti.
Salarii in US$:
Neuro-surgeon: $42/luna (168 lei)
General Surgeon: $38/luna (152 lei)
Medic Internist: $36/luna (144 lei)
Medic Generalist (family doctor): $26/luna (104 lei)
Nurse (asistent medical specialist): $18/luna (72 lei)
Nu am stiut nivelul de salarizare cand am ajuns acolo, dar stiam ca personalul medical accepta “donatii personale” financiare. Cand i-am bagat foarte discret la neuro-surgeon $50 in buzunar omul s-a schimbat la fata. Initial a acceptat $10, dar am insitat sa-i tina pe toti.
Pentru o investigatie de laborator completa (si bine facuta) in Havana am platit $150. La o clinica privata in Canada plateam (ca sa nu astept luni in sir pana cand eram programat la un spital public) cel putin $800. Pentru un MRI (Magnetic Resolution Imaging – nu stiu cum se numeste in romaneste) in Havana am platit $180. O scanare similara la o clinica in Edmonton (exact acceasi aparatura) costa $1.950. Si asa mai departe.
Este interesant de remarcat ca niciodata nimeni din clinica nu mi-a cerut vreun ban. Daca erai discret si le strecurai cateva bancnote in buzunar, iti multumeau si zambeau, dar niciodata (nici macar femeia de serviciu) nu mi-a cerut direct ceva. Ma simteam penibil ca eram bagat imediat in fata randului, fatis, pur si simplu imi era rusine de oamenii care asteptau cu orele, care se uitau la mine dar nu scoteau un cuvant de repros. Am protestat, si mi s-a spus ca de vreme ca platesc servicile medicale, am prioritate absoluta. Bine si cei care stau la coada si au fost aici mult inaintea mea, ce sa intampla cu aia? am intrebat eu. Mi s-a spus foarte serios si oficial ca oamenii aceia se bucura de „servicii medicale gratuite” asigurate de statul cubanez. No comment…
Am tacut si am evitat sa mai am eye-contact cu localnicii. Evident ca am platit consultatiile si investigatiile, dar suma a fost absolut derizorie pentru tarifele medicale din USA sau Canada.
Specialistul m-a intors pe toate partile si a fost foarte deschis si corect, fara povesti si basme impachetate si vreme de doua ore s-a ocupat de mine temeinic. A fost de mare ajutor pentru ca mi-a explicat direct pe video disks in ce constau discurile de la coloana vertebrala pleznite, cum afecteaza vertebrele si canalul prin care trec toate cablajele (nervii, dar pentru mine sunt cablajele organismului). Era familiar cu Canada, Alberta, Edmonton. Se pare ca anual este invitat acolo sa tina ceva cursuri si proceduri medicale pe care le-a descoperit si le aplica. Mi-a soptit ca cei din Edmonton platesc toate cheltuielile de calatorie si acomodare pentru ca ministerul sanatatii din Havana nu are bani pentru asa ceva.
Da, guvernul cubanez are o problema mare cu salariile. Toti oamenii sunt prost platiti, pentru ca nu sunt bani. Cubanezii muncesc putin si prost si pentru ca sunt platiti prost. Sa speram ca in timp vor evolua si vor renunta la regimul care le-a dat eroi dar i-a adus pe toti la sapa de lemn.
Am mai ramas o saptamana la un resort in Varadero, Breezes se numeste, unde mancarea a fost sub orice critica: alterata, stricata, imputita. Am incercat sa mananc la restaurant in oras, cu acelasi rezultat. Cubanezii nu au idée de sanitatie: lasa alimentele pe mese cu orele in climat tropical. Evident ca se altereaza rapid. Am facut intoxicatie alimentara, asa ca nu prea mi-a ars mie de plaja. De la camera pana la plaja faceam mergand lejer 3 minute. Fugind, mai putin de un minut din motive pe care nu doresc sa le mentionez. Cam tot timpul fugeam, de 5-6 ori pe zi de la plaja la apartament. Eh, putina miscare nu strica, mai ales daca nu ai incotro.
Este pacat: Cuba este o insula superba, cu un potential touristic fenomenal. Are plaje fabulos de frumoase, o clima tropicala, un ocean superb, tot ce ai nevoie sa ca investesti masiv in turism si sa creezi locuri de munca cu un nivel de salarizare decent pentru populatia locala. Dar socialismul este in floare si asta spune totul.
Ei bine, ramane de vazut. Se pare ca relatiile diplomatice dintre Washington si Havana au inceput sa se dezghete. Se spune ca deja apar relatii economice, cubanezii pot sa importe din USA tehnologie agricola si calculatoare. Cred ca va urma si turismul, marile firme hoteliere si de turism americane deja si-au exprimat interesul in piata cubaneza.
Cuba inca este incremenita in secolul trecut, anii ’50. Cu toata ponoseala si darapanarea cladirilor, cu toate zonele rezidentiale care seamana teribil cu cartierele sarace de la marginea oraselor din Romania anilor ’80, cu tencuieli cazute, murdare, cojite, strazi nepavate, totusi Cuba are un farmec al ei, de netagaduit. Cand vor aparea marile investitii in turism – pentru ca vor aparea, semnalele sunt clare – Cuba se va schimba, probabil in bine pentru oamenii de rand, cel putin asa sper. Dar va aparea o falie adanca intre cei care au tot ce le trebuie ca standard de viata si marea majoritate care va munci pentru cativa dolari pe zi. Ramane de vazut, deocamdata, atentie la ce alimente consumati in Cuba. Unii din prietenii mei merg in Cuba de multi ani si niciodata nu s-au plans ca au avut vreo problema alimentara. Secretul spun ei, este sa fi mut de beat zi si noapte: se pare ca bacteriile si virusii nu stiu sa inoate in alcool. Cel putin asta este teoria lor, ramane sa incercati si sa vedeti pe pielea voastra.
Rares Ungureanu (Yellowknife, Canada)
